Life is... another story

Stiu ca nu am mai scris de mult pe blog. Decembrie a trecut repede... a fost o luna plina pentru mine...multe proiecte si examene, dar si multe sentimente la mijloc. Intreg anul a trecut intr-o clipita.

Ultimele 4 luni au fost o poveste...poate cea mai frumoasa de pana acum, cu oameni minunati, peisaje de vis si cu un final mai mult sau mai putin placut.  Ce am invatat? Ca nu exista bariere culturale, ca nu suntem culori, ca orice zi poate fi o aventura, ca un plans poate deveni ras daca ai alaturi prieteni, ca totul este posibil... 


Am petrecut cel mai relaxat Craciun! A fost departe de casa, de familie si prieteni, simplu, calduros si linistitor, asa cum mi l-am dorit mereu...


Libertate si fericire! Inima mea are acum mai multe camarute. Cuvintele sunt de prisos...aproape si departe nu mai exista in vocabularul meu. 




Home is where your heart is...

Pentru ca sarbatorile vin

A venit iarna şi aici!!!!!!!! E un ger de crapă pietrele şi zăpadă ioc... a nins numai aşa cât să ne arate că se poate! Cum era şi de aşteptat prietenii mei danezi au şi pregătit Christmas dinner, cu toate cele: mâncare, băutură, cadouri şi colinde. Urăsc iarna şi în special luna decembrie!!!!

Facem aceleaşi banale lucruri în fiecare an. Cumpărăm, cumpărăm, cumpărăm...Cadouri peste cadouri... Brazi împodobiţi...Colindatul transformat în afacere şi pentru că nu eram destul de superficiali am mai inventat şi povestea cu Moş Crăciun.

Când aveţi timp, da-ţi click:

http://www.youtube.com/watch?v=gLBE5QAYXp8

Midnight mood

"Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice." Octavian Paler

Sunt nostalgică. Carne tremurândă. Ochi umezi. Trupuri chircite şi grăbite. Miroase a frig. Zăpadă purpurie. Îl simt...se apropie cu paşi repezi. E sfârşitul unui început. Punct şi de la capăt.

They made my week

M-am amuzat copios săptămâna trecută. Şi acum vine întrebarea de ce??? Din varii motive...

1. La facultate mi s-a vorbit de "the European Dream". Când eram mică auzeam mereu de visul American. Toată lumea vroia să-l trăiască. Acum vorbim de visul European. Mă întreb când vor vrea toţi să trăiască the African dream sau the Asian dream... It's just a big lie!!! Doar trăim cu impresia că suntem o Europă unită, mereu va fi un stat care vrea să iasă în evidenţă. Mă gândeam chiar la Elveţia.

2. Am avut parte de acele "răutăţi gratuite", cum îmi place mie să le numesc. Ca să înţelegeţi vă dau un exemplu: Colegul nostru este aşa urât, dar este foarte de treabă. Cred că ştie că este urât şi din cauza asta se comportă aşa frumos şi e aşa sociabil. Timp de trei ore am ascultat numai remarci de genul. Arătând cu degetul spre cei din jur, nu mă face decât să cred că ori eşti foarte frustrat ori ai impresia că eşti lipsit de defecte de orice gen. Să fi fost oare de la faptul că comentatorul respectiv este GAY??? Aaaa...Ooops mi-a scăpat remarca!!! Din păcate am observat că în ultima vreme e un trend să fii rău cu cei din jur.

3. Totul a început cu cearta dintre Cabral şi Chirilă, pe care toată lumea a luat-o de bună. Apoi cu "stenograma", culminând cu cântecul celor de la Vama. Am fost uimită să văd cum românii înghit tot ce li se dă. De ce să stăm puţin să gândim, când putem să dăm drumul la porumbel direct?! Trecând peste asta, piesa este foarte faină, cu un mesaj destul de evident. Vrem sau nu, încă trăim într-o lume plină de prejudecăţi...

4. Apare videoclipul celor de la Taxi... Boom Facebook!!! Boom bloguri!!! Cred că nici cei de la Taxi nu se aşteptau la un asemenea impact. De ce? Pentru că într-un final cineva o spune, e o problemă la bărbaţi să spună Te iubesc!!! Cred că toate femeile au jubilat, la auzirea piesei. Mă întreb nu o fi mai important să simţi că cel de lângă tine te iubeşte decât să auzi două cuvinte care pot fi atât de lipsite de esenţă?!

5. A murit omul Adrian Păunescu!!! Dumnezeu să-l ierte!!! Spun omul, pentru că mai întâi de toate a fost om cu calităţi şi defecte, cu temeri şi neajunsuri. Dacă eram mai în vârstă şi prindeam Cenaclul Flacăra, cel mai probabil eram acolo pe baricade. Mereu l-am apreciat pe Adrian Păunescu pentru că a fost o persoană cu personalitate. Cu siguranţă voi continua să mă bucur de poeziile lui. Nu mă uit la televizor de foarte mult timp din cauză că nu vreau să las pe alţii să se joace cu mintea mea. Am asistat totuşi la un mare circ. Am citit articole, bloguri, forumuri...toată lumea a comentat. Nimic rău în asta, fiecare are dreptul la opinie, dar mai contează şi cum o exprimi. Am citit multe jigniri, pietre aruncate unii în alţii. Se pare că am făcut ce ştim noi mai bine...să fim o populaţie şi nu o naţiune. Când vine vorba să criticăm suntem genii.

Ceva lipseşte

În urmă cu un an, îi spuneam unui bun prieten de-al meu că trebuie sa plec iar, că vreau altceva.Vreau sa fiu singură printre străini... de genul really on my own. Acum spun oricui să aibă grijă ce îşi doreşte, că până una alta se şi îndeplineşte.

În urmă cu mai bine de 2 luni, am aterizat în Franţa şi ghiciţi ce? Nici ţipenie de român în oraşul în care locuiesc. Nu spun că sunt bucuroasă sau tristă. Nu e greu, dar nici uşor. Uneori îmi lipseşte limba noastră armonioasă şi mă trezesc vorbind de nebună cu spaniolii in română...alteori duc dorul unor conversaţii cu prietenii la un pahar de vin...uneori mi-ar fi prins bine o plimbare la ceas de seară pe Victoriei.

Mais je ne regrette rien!!!! În tot acest timp am realizat multe lucruri. Înainte viaţa mea era ca un carusel dintr-un parc de distracţii, dar până şi acel carusel noaptea se mai odihneşte... Eu nu...mereu eram pe fugă, mereu trebuia să fac ceva, chiar şi atunci când nu aveam ceva de făcut inventam... Noaptea, cine a zis că trebuie să dormim? Încă nu au descoperit remediul anti somn??? Viaţa e scurtă... Cam aşa eram.

La fel de multă energie am şi acum, râd şi vorbesc la fel de mult. Am întâlnit aici un catalan de la care am învăţat multe. Când m-a văzut pentru prima oară mi-a spus: "Te simt. Fierbe sângele în tine. Eşti tânără şi crezi că timpul e de partea ta. Opreşte-te că nu o să guşti nimic din viaţa asta. În viaţă trebuie să-ţi acorzi timp, să faci totul încet, să simţi oamenii şi să te bucuri."

A fost ciudat, pentru prima dată am încetat să mai fiu Gică Contra. Ce am descoperit? Că pot să fac o grămadă de lucruri superbe pentru mine, pentru sufletul meu, din plăcere. Am explorat, am intrat în pielea altor personaje cu ajutorul cărţilor, am meditat, m-am lăsat purtată de paşi de salsa, mi-am bucurat retina cu artă, mi-am îmbătat simţurile cu specialităţi culinare din mai multe colţuri ale lumii, m-am înscris la cursuri de pictură, dar cel mai important am început să cunosc oamenii. Paradoxal am lăsat garda jos, deşi expectaţiile mele cu privire la viaţă şi la cei din jurul meu au crescut.

Aproape în fiecare zi, mă îndepărtez puţin de furnicar, mă aşez pe o bancă şi privesc oamenii vreme de o jumătate de oră. Trag aer adânc în piept, opresc gândurile şi mă bucur de ce îmi oferă această toamnă. Sunt liniştită şi fericită aici. Franţa e o ţară frumoasă, cu oameni vii, unde simţi că trăieşti, însă pentru mine nu e de ajuns. Ceva lipseşte.

Pustiu

E toamnă şi e rece
verdele a decis să plece
Soarele a capitulat
spre alte meleaguri a migrat.

Oraşul e pustiu
vântul suflă ca-ntr-un sicriu
Orologiul bate în gol
Sufletul mi-e învelit în staniol.

Uitare

Uitare

Strânge-mi pleoapa

şi nu lăsa lacrima să cadă

Aşează-mi uitarea peste tâmple

şi nu lăsa regretele să apară

Închide-mi sufletul
Şi nu lăsa dorul să ardă