すべてのキス

Stiu ca unii dintre voi asteptati vreun semn de viata de la mine...dar ca orice inceput sunt multe de facut, inclusiv conexiunea la internet... Dupa un an de bantuit, credeam ca am trecut prin destule si ca nimic nu ma mai poate uimi. mi-am spus la un moment dat in mintea mea. Daca Danemarca reusise sa ma schimbe intr-o directie si sa-mi arate altcumva lucrurile, acum simt cum imi pierd in fiecare zi identitatea si in curand si obiceiurile. M-am pierdut efectiv in multitudinea de limbi pe care sunt nevoita sa le vorbesc, in sumedenia de sortimente de vin si in gramada de branza de la magazin. Daca acum un an aflam cum e sa fii mereu corect si punctual, sa zambesti politicos si sa nu intri cu picioarele in viata omului, toamna aceasta aflu cum e sa lupti pentru drepturile tale si sa ceri sa fie respectate, sa fii amabil si sa nu te crezi niciodata mai fraier decat cel din jur. Aici nu exista notiunea de si am aflat tarziu acest mic aspect din cultura lor care m-a facut sa umblu de nebuna cu valizele dupa mine, numai in directii gresite. Nu a fost deloc amuzant. Si acum sunt sigura ca o sa ma intrebati ce imi inspira tara aceasta? Eiii bine, mie orice coltisor de aici imi inspira o poveste si nu neaparat de dragoste. Unele locuri sunt incarcate cu atata istorie, au un aer impunator incat ma fac sa ma simt un ac purtat de vant. Chiar aseara, mergand in centrul orasului am avut impresia ca am dat timpul inapoi si mi-am imaginat o trasura cu o mademoiselle in ea, imbracata in straie de epoca. Pana si "amaratul" turn din centrul Parisului urla si el o poveste, de fapt daca stau si ma gandesc apare in mii de povesti de dragoste de pe intregul glob si fura de la fiecare vizitator macar un wowwwww!!!!! Trecand peste aceste detalii, m-am gandit cum au putut stramosii nostri sa contruiasca asemenea frumuseti, cata stradanie si ambitie a fost la mijloc.

A bientot!