Săptămâna trecută mă întreba un prieten vietnamez ce reprezintă pentru mine familia. Am stat ceva timp să mă gândesc... Cei care mă cunosc destul de bine ştiu deja că nu sunt o persoană foarte ataşată de familie şi că am avut şi am o relaţie "lejeră" cu părinţii mei.
I-am răspuns că noţiunea de familie este diferită de la o persoană la alta şi să nu îl şocheze ce o să-i spun. Pe mine marea m-a adoptat de mică. Când aveam aproape 3 ani, ai mei m-au dus pentru prima oară la Marea Neagră. Ne-am plăcut atât de mult încât de atunci suntem nedespărţite. Nu trece an în care eu să nu trec să o salut. Când am sufletul neliniştit şi capul îmbâcsit de gânduri, ea e acolo şi mă linişteşte.
Interesant răspuns îmi zise prietenul meu...şi iarna ce faci? Atunci mi-a fost mai greu să-i explic că restul familiei mele e formată din cântecele lui Tudor Chirilă, respectiv fosta Vama Veche. Mă regăsesc mereu în "Omul plajei", în "Nu am chef azi" sau în "Fericire" şi lista poate continua. Când nu sunt în zilele mele cele mai bune, ascult în exces Vama şi îmi face bine.
L-am rugat să mi se destăinuie şi el. Mi-a spus că familia lui e reprezentată de stat, de respectarea regulilor şi a semenilor şi că îi e dor. Un nod i s-a pus în gât şi ochii i s-au umezit, am prins imediat ideea...aşa că nu am mai răsucit cuţitul în rană.
În perioada aceasta am sufletul în "inventar"... aşa că peste câteva ore voi pleca să mă întâlnesc cu familia mea. Vama în căştile de la mobil şi marea în faţa ochilor...:)
O să revin cu poze!!!
No comments:
Post a Comment