Life is... another story

Stiu ca nu am mai scris de mult pe blog. Decembrie a trecut repede... a fost o luna plina pentru mine...multe proiecte si examene, dar si multe sentimente la mijloc. Intreg anul a trecut intr-o clipita.

Ultimele 4 luni au fost o poveste...poate cea mai frumoasa de pana acum, cu oameni minunati, peisaje de vis si cu un final mai mult sau mai putin placut.  Ce am invatat? Ca nu exista bariere culturale, ca nu suntem culori, ca orice zi poate fi o aventura, ca un plans poate deveni ras daca ai alaturi prieteni, ca totul este posibil... 


Am petrecut cel mai relaxat Craciun! A fost departe de casa, de familie si prieteni, simplu, calduros si linistitor, asa cum mi l-am dorit mereu...


Libertate si fericire! Inima mea are acum mai multe camarute. Cuvintele sunt de prisos...aproape si departe nu mai exista in vocabularul meu. 




Home is where your heart is...

Pentru ca sarbatorile vin

A venit iarna şi aici!!!!!!!! E un ger de crapă pietrele şi zăpadă ioc... a nins numai aşa cât să ne arate că se poate! Cum era şi de aşteptat prietenii mei danezi au şi pregătit Christmas dinner, cu toate cele: mâncare, băutură, cadouri şi colinde. Urăsc iarna şi în special luna decembrie!!!!

Facem aceleaşi banale lucruri în fiecare an. Cumpărăm, cumpărăm, cumpărăm...Cadouri peste cadouri... Brazi împodobiţi...Colindatul transformat în afacere şi pentru că nu eram destul de superficiali am mai inventat şi povestea cu Moş Crăciun.

Când aveţi timp, da-ţi click:

http://www.youtube.com/watch?v=gLBE5QAYXp8

Midnight mood

"Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice." Octavian Paler

Sunt nostalgică. Carne tremurândă. Ochi umezi. Trupuri chircite şi grăbite. Miroase a frig. Zăpadă purpurie. Îl simt...se apropie cu paşi repezi. E sfârşitul unui început. Punct şi de la capăt.

They made my week

M-am amuzat copios săptămâna trecută. Şi acum vine întrebarea de ce??? Din varii motive...

1. La facultate mi s-a vorbit de "the European Dream". Când eram mică auzeam mereu de visul American. Toată lumea vroia să-l trăiască. Acum vorbim de visul European. Mă întreb când vor vrea toţi să trăiască the African dream sau the Asian dream... It's just a big lie!!! Doar trăim cu impresia că suntem o Europă unită, mereu va fi un stat care vrea să iasă în evidenţă. Mă gândeam chiar la Elveţia.

2. Am avut parte de acele "răutăţi gratuite", cum îmi place mie să le numesc. Ca să înţelegeţi vă dau un exemplu: Colegul nostru este aşa urât, dar este foarte de treabă. Cred că ştie că este urât şi din cauza asta se comportă aşa frumos şi e aşa sociabil. Timp de trei ore am ascultat numai remarci de genul. Arătând cu degetul spre cei din jur, nu mă face decât să cred că ori eşti foarte frustrat ori ai impresia că eşti lipsit de defecte de orice gen. Să fi fost oare de la faptul că comentatorul respectiv este GAY??? Aaaa...Ooops mi-a scăpat remarca!!! Din păcate am observat că în ultima vreme e un trend să fii rău cu cei din jur.

3. Totul a început cu cearta dintre Cabral şi Chirilă, pe care toată lumea a luat-o de bună. Apoi cu "stenograma", culminând cu cântecul celor de la Vama. Am fost uimită să văd cum românii înghit tot ce li se dă. De ce să stăm puţin să gândim, când putem să dăm drumul la porumbel direct?! Trecând peste asta, piesa este foarte faină, cu un mesaj destul de evident. Vrem sau nu, încă trăim într-o lume plină de prejudecăţi...

4. Apare videoclipul celor de la Taxi... Boom Facebook!!! Boom bloguri!!! Cred că nici cei de la Taxi nu se aşteptau la un asemenea impact. De ce? Pentru că într-un final cineva o spune, e o problemă la bărbaţi să spună Te iubesc!!! Cred că toate femeile au jubilat, la auzirea piesei. Mă întreb nu o fi mai important să simţi că cel de lângă tine te iubeşte decât să auzi două cuvinte care pot fi atât de lipsite de esenţă?!

5. A murit omul Adrian Păunescu!!! Dumnezeu să-l ierte!!! Spun omul, pentru că mai întâi de toate a fost om cu calităţi şi defecte, cu temeri şi neajunsuri. Dacă eram mai în vârstă şi prindeam Cenaclul Flacăra, cel mai probabil eram acolo pe baricade. Mereu l-am apreciat pe Adrian Păunescu pentru că a fost o persoană cu personalitate. Cu siguranţă voi continua să mă bucur de poeziile lui. Nu mă uit la televizor de foarte mult timp din cauză că nu vreau să las pe alţii să se joace cu mintea mea. Am asistat totuşi la un mare circ. Am citit articole, bloguri, forumuri...toată lumea a comentat. Nimic rău în asta, fiecare are dreptul la opinie, dar mai contează şi cum o exprimi. Am citit multe jigniri, pietre aruncate unii în alţii. Se pare că am făcut ce ştim noi mai bine...să fim o populaţie şi nu o naţiune. Când vine vorba să criticăm suntem genii.

Ceva lipseşte

În urmă cu un an, îi spuneam unui bun prieten de-al meu că trebuie sa plec iar, că vreau altceva.Vreau sa fiu singură printre străini... de genul really on my own. Acum spun oricui să aibă grijă ce îşi doreşte, că până una alta se şi îndeplineşte.

În urmă cu mai bine de 2 luni, am aterizat în Franţa şi ghiciţi ce? Nici ţipenie de român în oraşul în care locuiesc. Nu spun că sunt bucuroasă sau tristă. Nu e greu, dar nici uşor. Uneori îmi lipseşte limba noastră armonioasă şi mă trezesc vorbind de nebună cu spaniolii in română...alteori duc dorul unor conversaţii cu prietenii la un pahar de vin...uneori mi-ar fi prins bine o plimbare la ceas de seară pe Victoriei.

Mais je ne regrette rien!!!! În tot acest timp am realizat multe lucruri. Înainte viaţa mea era ca un carusel dintr-un parc de distracţii, dar până şi acel carusel noaptea se mai odihneşte... Eu nu...mereu eram pe fugă, mereu trebuia să fac ceva, chiar şi atunci când nu aveam ceva de făcut inventam... Noaptea, cine a zis că trebuie să dormim? Încă nu au descoperit remediul anti somn??? Viaţa e scurtă... Cam aşa eram.

La fel de multă energie am şi acum, râd şi vorbesc la fel de mult. Am întâlnit aici un catalan de la care am învăţat multe. Când m-a văzut pentru prima oară mi-a spus: "Te simt. Fierbe sângele în tine. Eşti tânără şi crezi că timpul e de partea ta. Opreşte-te că nu o să guşti nimic din viaţa asta. În viaţă trebuie să-ţi acorzi timp, să faci totul încet, să simţi oamenii şi să te bucuri."

A fost ciudat, pentru prima dată am încetat să mai fiu Gică Contra. Ce am descoperit? Că pot să fac o grămadă de lucruri superbe pentru mine, pentru sufletul meu, din plăcere. Am explorat, am intrat în pielea altor personaje cu ajutorul cărţilor, am meditat, m-am lăsat purtată de paşi de salsa, mi-am bucurat retina cu artă, mi-am îmbătat simţurile cu specialităţi culinare din mai multe colţuri ale lumii, m-am înscris la cursuri de pictură, dar cel mai important am început să cunosc oamenii. Paradoxal am lăsat garda jos, deşi expectaţiile mele cu privire la viaţă şi la cei din jurul meu au crescut.

Aproape în fiecare zi, mă îndepărtez puţin de furnicar, mă aşez pe o bancă şi privesc oamenii vreme de o jumătate de oră. Trag aer adânc în piept, opresc gândurile şi mă bucur de ce îmi oferă această toamnă. Sunt liniştită şi fericită aici. Franţa e o ţară frumoasă, cu oameni vii, unde simţi că trăieşti, însă pentru mine nu e de ajuns. Ceva lipseşte.

Pustiu

E toamnă şi e rece
verdele a decis să plece
Soarele a capitulat
spre alte meleaguri a migrat.

Oraşul e pustiu
vântul suflă ca-ntr-un sicriu
Orologiul bate în gol
Sufletul mi-e învelit în staniol.

Uitare

Uitare

Strânge-mi pleoapa

şi nu lăsa lacrima să cadă

Aşează-mi uitarea peste tâmple

şi nu lăsa regretele să apară

Închide-mi sufletul
Şi nu lăsa dorul să ardă

It smells like freedom

I stopped a little from my way to freedom, I heard the voice of the water and it taught me how to sing again.

 

 

Despre familie

Săptămâna trecută  mă întreba un prieten vietnamez ce reprezintă pentru mine familia. Am stat ceva timp să mă gândesc... Cei care mă cunosc destul de bine ştiu deja că nu sunt o persoană foarte ataşată de familie şi că am avut şi am o relaţie "lejeră" cu părinţii mei.

I-am răspuns că noţiunea de familie este diferită de la o persoană la alta şi să nu îl şocheze ce o să-i spun. Pe mine marea m-a adoptat de mică. Când aveam aproape 3 ani, ai mei m-au dus pentru prima oară la Marea Neagră. Ne-am plăcut atât de mult încât de atunci suntem nedespărţite. Nu trece an în care eu să nu trec să o salut. Când am sufletul neliniştit şi capul îmbâcsit de gânduri, ea e acolo şi mă linişteşte.

Interesant răspuns îmi zise prietenul meu...şi iarna ce faci? Atunci mi-a fost mai greu să-i explic că restul familiei mele e formată din cântecele lui Tudor Chirilă, respectiv fosta Vama Veche. Mă regăsesc mereu în "Omul plajei", în "Nu am chef azi" sau în "Fericire" şi lista poate continua. Când nu sunt în zilele mele cele mai bune, ascult în exces Vama şi îmi face bine.

L-am rugat să mi se destăinuie şi el. Mi-a spus că familia lui e reprezentată de stat, de respectarea regulilor şi a semenilor şi că îi e dor. Un nod i s-a pus în gât şi ochii i s-au umezit, am prins imediat ideea...aşa că nu am mai răsucit cuţitul în rană.

În perioada aceasta am sufletul în "inventar"... aşa că peste câteva ore voi pleca să mă întâlnesc cu familia mea. Vama în căştile de la mobil şi marea în faţa ochilor...:)

O să revin cu poze!!!

OSH

Duminica trecută am vizitat Le Mont Saint-Michel, o stâncă granitică în Golful Saint-Malo din Marea Mânecii, unde se poate vedea cel mai bine fenomenul de flux şi reflux. Din 1979, Mont Saint-Michel se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

În vârful stâncii se află o mănăstire fortificată, ce a jucat un rol important în istoria Franţei, fiind unicul loc în care trupele engleze nu au putut ajunge în timpul "Războiului de 100 de ani".

Urcând agale nenumăatele trepte din micul sat, prietena mea lituaniancă îmi spune:

- Alexandra, you should start an association...

La care eu surprinsă:

- What do you have in mind?

- Well, you can call it << Open-minded, sincere and honest>>.

Şi atunci mi-am zis în mintea mea...dacă ea le-a remarcat înseamnă că ele încă mai sunt acolo în sistem, nu s-au pierdut...

Gânduri aievea

În urmă cu cinci ani, păşea pentru prima oară timid în Bucureşti. Venea din provincie să dea la facultate şi avea cu ea un bagaj plin de speranţe şi visuri. Din primele momente, capitala o fascinase... Mirosul de praf încins, sutele de maşini ce treceau în viteză, furnicarul de la metrou, zumzetul fiecărei zile se potriveau perfect cu o persoană agitată, dornică de nou şi mereu cu zâmbetul pe buze. 

Dincolo de această agitaţie descoperise şi o altă latură a Bucureşti-ului...îi plăcea să meargă în parcul Tei şi să se piardă cu orele privind spre lac sau citind o carte...seara se savurau filme la cinematograf împreună cu prietenii. Într-o seară friguroasă de martie, spectacolul "Variaţiuni Enigmatice" de la Nottara, reuşise să o sensibilizeze atât de mult încât lacrimile i se prelingeau cald pe obraz... de atunci revenea cu drag în Piaţa Romană în căutarea acelor emoţii.

Au încercat să-i taie aripile..."Ce cauţi în Bucureşti? Aici nu e loc pentru visători...Mai bine renunţi cât mai ai timp, înainte să te faci de râs!" Ei bine...tocmai acele vorbe au făcut-o să vrea mai mult şi să nu renunţe. Ea şi-a continuat drumul...

Atunci acele vorbe m-au durut, poate şi pentru că eram prea naivă şi veneam dintr-o lume unde încă exista bunul simţ şi respectul celor din jur. Acum nu pot decât să mă bucur pentru acele "răutăţi gratuite" cum îmi place mie să le numesc şi să aştept noi provocări. Şi da uneori îmi e dor de Bucureşti şi de tot ce înseamnă el şi cu bune şi cu rele.

"Fă ce iubeşti, iubeşte ce faci, lasă lumea un loc mai bun şi nu te scobi în nas." - Jeff Mallett

Aux armes

Vă propun ceva light ca de sfârşit de săptămână. Serge Gainsbourg a fost un poet, compozitor, actor şi regizor francez. Este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, neavând însă un stil muzical bine definit. În Franţa, încă se mai ascultă melodiile lui.
Serge Gainsbourg a încercat să ofere o versiune mai modernă a imnului Franţei, o versiune reggae, sub titlul "Aux armes et caetera", însă fără succes. Mie îmi place melodia asta, sper să vă placă şi vouă...

http://www.dailymotion.com/video/x7gvb_gainsbourg-aux-armes-et-catera

Acestea fiind povestite diseară o zbughesc spre karaoke!!!:)

Din viaţă

Traversez o perioadă extrem de agitată, dar şi extrem de frumoasă. O grămadă de proiecte şi teme pentru facultate, dar şi o mulţime de proiecte personale. :D Azi în goana mea, printre link-uri, foi, cărţi şi multe litere, am găsit ceva ce m-a impresionat. Merită urmărit cum un copil reuşeşte să dea o lecţie de viaţă tuturor.
http://www.youtube.com/watch?v=d1I6ljzaY9k&feature=related

Din cartea mea cu amintiri

Mi-am amintit de copilarie. Intr-o oarecare masura, viata capata sens doar privita inapoi. Ai mei mereu si-au dorit un baiat, dar ghinion...n-a fost sa fie. Imi aduc cu drag aminte cum s-au chinuit saracii sa ma invete a scrie, a citi si a socoti si cum eu incapatanata ca un catar le ziceam: Si uite asa, pana in clasa intaia nu am avut habar de litere si cifre, de plus si minus.
M-au dat la gradinita. Nu am fost nicio clipa foarte doritoare sa merg, din contra eram antisociala si mereu asteptam sa se termine programul. Nu-mi placeau jocurile si nici acum nu-mi plac, poate doar joaca de-a omul rational printre oameni irationali.
Acasa era bine, nimeni nu ma deranja si ma simteam in siguranta. Nu am fost ca toate fetitele de varsta mea care se jucau mereu cu papusile si le schimbau hainutele. Am avut o singura papusa la varsta de 3 ani. Imi amintesc ca am vazut-o intr-o vitrina si arata ca o printesa, cu o rochie rosie cu dantela, pantofiori albi si un par lung brunet. M-am oprit in fata vitrinei si am stat acolo pana cand tata a fost nevoit sa mi-o cumpere. Am mers tot drumul taraind papusa dupa mine. Imi placea mult sa colorez in cartile mele gigant, sa descompun tot ce prindeam prin casa si sa le pun la loc, desi nu prea imi mai iesea. Am avut si o groaza de masinute si un trenulet pe sine cu baterii.
Mai incolo incepusem deja sa prind gustul povestilor si de aici o gramada de casete audio sau video si retroproiector. Preferata mea era "Povestea lui Nastratin Hogea"...tare ma mai amuza. Am fost un copil norocos. Ai mei fiind ocupati mereu cu serviciile, am fost crescuta de bunici si nu am fost ingradita in niciun fel.
O sa vi se para ciudat, dar am fost unul dintre copii care nu au plans. Nu am fost niciodata amagita cu recompense. Am fost invatata sa fiu modesta, sa nu ma laud cu ce am si sa constientizez ca daca invat ceva o fac pentru mine si nu pentru nota sau pentru altcineva.
Facand o mica analiza, am constatat ca am dat povestile cu printi si zane, pe povestile reale, fara final neaparat fericit, ca am inlocuit mazgalitul cu pictatul, cartile de colorat cu romanele si poezia si ca recuperez cu spor la partea cu socializarea. Multe s-au schimbat insa nu si bucuria creata de lucrurile simple. Valorile umane au ramas tot acolo si inca se mai adun.
  

Povestea din spate

 După o noapte în care am avut parte de multă diversitate culturală, poate prea multă pentru gustul unora şi puţine ore de somn...ajung şi eu cu chiu cu vai şi la facultate şi de la 9 dimineaţa. Chioară de somn şi parcă picată din plop cum eram, intru în sală şi prind loc în primul rând. După jumătate de oră de explicaţii şi formule de genul net present value, cash flow bla bla, deja încep să bat din picior de plictiseală...şi nu ştiu cum am reuşit să nu adorm. Partea proastă e că am avut cursuri de dimineaţă pană seara la 8. Am rezistat cu stoicism la multe prezentări şi dezbateri, ca la ultimul curs să mi se trezească interesul subit. Recunosc că nu am fost niciodată o mare fană a americanilor şi totuşi povestea din spatele politicianului Barack Obama chiar m-a impresionat. Aşa că vă invit când aveţi timp să aruncaţi un ochi...http://www.youtube.com/watch?v=XL0KxjeKlrM.
He had a dream and he made it come true! :)

Tot d'ale mele

14. Viata este scurta si se constituie intr-o suma de alegeri...si atunci de ce sa nu aleg sa fac ce-mi place?

15. 90% din lucrurile pe care le am, imi sunt inutile. Pot trai foarte bine cu restul de 10%.

16. Prefer sa aud rar si sa o spun si mai rar.

17. NU vreau sa fiu perfecta. De ce? Pentru ca ar deveni prea plistisitor.

18. Eu nu te judec...atunci tu de ce m-ai judeca?

19. Copiile sunt ieftine. Nu vreau sa fiu ieftina.

20. Mereu ma pun in pielea celui de langa mine si asa inteleg mai multe.

21. E simplu sa fiu actrita, mai greu e sa fiu o buna scenarista.

22. De ce am plecat de acasa? Am vrut sa traiesc povestea mea.

23. Cine priveste la stele e mai castigat decat cel care priveste la bec.

Ondine sau realitatea romaneasca

Aseara imi pierdui timpul cu filmul "Ondine". De ce? Raspuns simplu, Colin Farell. Filmul are la baza povestea pescarului alcoolic care isi gaseste in mijlocul marii...sirena. Pe la jumatatea filmului aproape ca ma luase somnul cand deodata...Poc!!! Se lovesc de timpan cateva cuvinte in romana.
Avand in vedere ca in perioada aceasta, sunt scoasa din circuit de o nenorocita de raceala, imi spun in sinea mea: . Am dat inapoi si surpriza, se pare ca nu deliram. Bineinteles ca mi-a sarit somnul si mi-am zis hai sa vedem ce-o fi si de capul filumului asta.
Asa cum era si de asteptat unde apare cuvantul Romania nu poate fi de bine. Se dovedise ca superba sirena, era de fapt o prostituata romanca ieftina ce dorea cu toata ardoarea sa scape inot si de pestele ei si de politie.
Am fost total dezamagita. Poate ca doar asiaticii si africanii nu au auzit inca nimic rau despre Romania, dar nu m-ar mira sa aud ca rromanii nostri mai nou fac trafic cu negri sau fura kimono-uri din Japonia.
Ma doare ca un popor cu un trecut atat de glorios a ramas acum fara personalitate, a ajuns sa ceara putin si sa multumeasca cu nimic. Personal inca mai am curajul sa recunosc ca sunt romanca, chiar daca de cele mai multe ori am de infruntat prejudecati si de dat explicatii aiurea.

Se pare ca desi...Nu mai traiesc in Romania, asta inca imi ocupa tot timpul.

D'ale mele

1. Prietenii adevarati sunt putini, restul sunt amici sau cunostinte.
2. Zambetul nu ingrasa, rasul nici atat.
3. Curiozitatea a omorat pisica, dar nu si pe om.
4. Nu exista raspunsuri, ci doar intrebari.
5. Totul este posibil.
6. Am fost facuti sa visam si sa luptam.
7. Lumea zice multe si ce daca? Cui ii pasa? Mie nu.
8. Cosurile de gunoi au fost create pentru a fi SI utilizate!!!
9. Wikipedia e pentru toti.
10. Un gest face cat o mie de cuvinte uneori.
11. Avem 2 urechi si doar o gura. Oare de ce?
12. Frumusetea vine din interior.
13. Cine a zis ca 13 e cu ghinion? A mintit.

Politistii, femeile si gogosile.:))

- Stii ce se spune despre politisti si gogosi?
- Niciunul nu este bun daca nu are o gaura.
- Acelasi lucru se spune si despre femei.

Mon couer mis a nu

Iata ce spunea candva demult nenea Baudelaire in jurnalul sau intim...

"XIII: aproape toata viata ni se iroseste in curiozitati neghioabe. in schimb, sunt lucruri care ar trebui sa starneasca in cel mai inalt grad curiozitatea oamenilor si care, judecand dupa mersul obisnuit al vietii lor, nu le inspira niciuna.
XLV: ce e dragostea? nevoia de a iesi din sine.
... orice dragoste e o prostitutie.
LII: a fi un om mare si sfant pentru tine insuti, iata unicul lucru important.
LXX: a face dragoste inseamna a intra in altul, iar artistul nu iese niciodata din sine."

Enjoy!

:))

In alta ordine de idei, sunt foarte mandra de pijamaua mea roz cu buburuze...si de perna mea buburuza :D:D:D

"Vazuta de departe si de sus, viata fiecarui om, in intregul ei si in ceea ce o caracterizeaza, se prezinta totdeauna ca un spactacol dramatic; luata in amanunt, ea are caracterul unei comedii.

Dorintele nesatisfacute, sperantele nerealizate, greselile intregii vieti, suferinta sfarsind in moarte sunt o tragedie. Existenta umana cuprinde toate nefericirile unei tragedii, fara ca omul sa poata atinge demnitatea personajelor tragice. Omul este nevoit sa atinga tragicul parcurgand deci etape comice. Cum s-ar spune, amanuntele ne fac ridicoli." Schopenhauer

すべてのキス

Stiu ca unii dintre voi asteptati vreun semn de viata de la mine...dar ca orice inceput sunt multe de facut, inclusiv conexiunea la internet... Dupa un an de bantuit, credeam ca am trecut prin destule si ca nimic nu ma mai poate uimi. mi-am spus la un moment dat in mintea mea. Daca Danemarca reusise sa ma schimbe intr-o directie si sa-mi arate altcumva lucrurile, acum simt cum imi pierd in fiecare zi identitatea si in curand si obiceiurile. M-am pierdut efectiv in multitudinea de limbi pe care sunt nevoita sa le vorbesc, in sumedenia de sortimente de vin si in gramada de branza de la magazin. Daca acum un an aflam cum e sa fii mereu corect si punctual, sa zambesti politicos si sa nu intri cu picioarele in viata omului, toamna aceasta aflu cum e sa lupti pentru drepturile tale si sa ceri sa fie respectate, sa fii amabil si sa nu te crezi niciodata mai fraier decat cel din jur. Aici nu exista notiunea de si am aflat tarziu acest mic aspect din cultura lor care m-a facut sa umblu de nebuna cu valizele dupa mine, numai in directii gresite. Nu a fost deloc amuzant. Si acum sunt sigura ca o sa ma intrebati ce imi inspira tara aceasta? Eiii bine, mie orice coltisor de aici imi inspira o poveste si nu neaparat de dragoste. Unele locuri sunt incarcate cu atata istorie, au un aer impunator incat ma fac sa ma simt un ac purtat de vant. Chiar aseara, mergand in centrul orasului am avut impresia ca am dat timpul inapoi si mi-am imaginat o trasura cu o mademoiselle in ea, imbracata in straie de epoca. Pana si "amaratul" turn din centrul Parisului urla si el o poveste, de fapt daca stau si ma gandesc apare in mii de povesti de dragoste de pe intregul glob si fura de la fiecare vizitator macar un wowwwww!!!!! Trecand peste aceste detalii, m-am gandit cum au putut stramosii nostri sa contruiasca asemenea frumuseti, cata stradanie si ambitie a fost la mijloc.

A bientot!

O viziune "filosofica" asupra femeii

"Femeia este un animal care trebuie strunit, ingrijit bine si pastrat in interiorul casei.

Femeile ar trebui sa se ocupe numai de interior, trebuie hranite bine, imbracate corect, chiar frumos, dar tinute in afara societatii. Invatatura religioasa este cea mai potrivita pentru ele, iar poezia si politica mai ales, cele mai daunatoare. Femeile sa nu citeasca decat carti cuvioase, din care sa invete mila si carti de bucatarie. Muzica, desenul, dansul, gradinaritul si putina munca le vor da acea stare atat de placuta barbatului. Numai asa nu se vor vesteji, vor fi permanent fecunde.

Femeile sunt create numai in vederea propagarii speciei, ele traiesc, asadar, mai mult pentru specie decat pentru individ. Prin natura lor, ele se dusmanesc intre ele intotdeauna caci au aceeasi meserie: DRAGOSTEA. "

Un mic fragment din "Viata Amorul Moartea" scrisa de Schopenhauer, in care acesta descrie foarte plastic femeia cu defectele spiritului si caracterului ei. Cand am citit prima oara pasajul am fost, recunosc, socata de sinceritatea debordanta a filosofului. Barbatii, probabil, mustacesc cel mai tare la citirea acestei carti.

I know what i did this summer!!!

Era o noapte calda de iulie. Elanul nostru tineresc ne-a indemnat sa mergem sa ne zbantuim. Zis si facut. Eram in culmea fericirii cand il vad. Mi-a atras atentia chiar de la primii pasi. Un mers hotarat, o silueta zvelta, o camasa portocalie... si impresia unei persoane care stie ce vrea de la viata. Dincolo de imaginea vizuala am descoperit o persoana putin timida, cu un zambet cald si un bun simt cum rar mai intalnesti in zilele noastre. Am fost fermecata, de genul you're too good to be true. Am hotarat sa ne petrecem weekendul impreuna si ca sa fie treaba treaba am ales si un cadru montan de mare exceptie. Printul pe cal alb s-a dovedit a fi si o persoana extrem dar extrem de vorbareata, cu un simt al umorului rafinat, foarte determinata si rapida in decizii, dar si foarte insetata, calitati care m-au facut sa fiu efectiv "lesinata" dupa el. Am avut parte de foarte multa atentie, de o serenada fara de sfarsit, hohote de ras pana la lacrimi si chiar mancare gatita de el...Tot ce si-ar putea dori o femeie. Totul a fost ca dintr-o poveste frumoasa. A facut parte din momentele speciale pe care un om nu le uita cat traieste. Dar povestile de acest gen dureaza putin pentru ca trebuie sa apara si elementul surpriza... o parte din mine va ramane la Mr. Catarg.
A promise is a promise... si m-am tinut de cuvant. ;)

Si iar o sa-mi fie dor de...

Simt cum toamna isi face simtita prezenta. Si iar o sa-mi fie dor de vara...Vara asta, pentru mine, a fost diferita. A fost interminabila, poate si din cauza caldurii dogoritoare...dar nu-i pot spune soarelui "Mai mult soare." sau ploii "Mai putina ploaie." In fiecare vara, revin cu mare drag acasa si de fiecare data descopar ceva nou, fie ca e vorba de inca un fir alb in capul matusii, fie ca e inca un rid in coltul ochilor alor mei, ori ca ciresul plantat in spatele blocului a mai crescut... Am avut timp sa-mi pun ordine in ganduri si amintiri si sa-mi fac planuri de viitor desi nu-mi sta in fire. Si iar o sa-mi fie dor de familie si de prieteni...insa dinamismul si curiozitatea mea imi spun ca am stat prea mult si ca-mi ajunge. Calcaiele mele imi spun: Ia-o din loc!!!! Fa-ti bagajele si cu curaj inainte! In ultimii ani am capatat o psihoza...psihoza bagajelor...avand mereu impresia ca viata mea o sa fie o goana continua intre a face bagaje, a ma muta si a o lua de la capat. Dar stiu ca intr-o buna zi o sa-mi fie dor sa fac bagaje. Si iar o sa-mi fie dor de mare... de marea calma si cicatrizanta...si inainte aveam o legatura speciala cu marea, dar anul acesta ne-am apropiat si mai mult. Inchei aici, cu gandul ca iar o sa-mi fie dor sa nu-mi mai fie dor...

...

De ce? pentru ca mi-e dor... pentru ca le e dor... pentru ca nu stiu pe unde or sa-mi ajunga pasii... pentru ca pot sa fur un zambet sau chiar mai multe... si motive ar fi destule

De ce Calorifex? pentru ca e prieten bun cu mine si am trecut prin multe impreuna...